Varful lui Stan


 

Intr-o zi senina de vara, pe un traseu destul de comod, se poate face o ascensiune de neuitat pe acest meterez nordic al Muntilor Mehedinti care este Varful lui Stan. Poate pe nedrept uitat de majoritatea ghidurilor de drumetie montana, acest pisc imbracat in calcare, cel mai inalt din intreaga creasta ce margineste malul stang al Cernei, ofera surprize placute celor ce indraznesc sa ii urce pe umeri.

Ca punct de acces catre varf, alegem drumul ce trece din Valea Cernei in Mehedinti, recent modernizat (DN 67D) pe care il putem strabate fie dinspre Baile Herculane, urcand pe Valea Cernei, fie dinspre Baia de Arama. Daca pornim pe prima varianta, vom urca pana la Bobot, un mic sector de chei, de-a lungul carora drumul se continua catre Cerna-Sat, pe vale. Aici insa, vom coti oarecum la dreapta, tinand de fapt drumul principal. Dupa cateva zeci de metri, un izvor amenajat in dreapta ne indeamna la popas. Locul are un farmec deosebit: o stanca uriasa domina valea; chiar la picioarele noastre, drumul catre Cerna-Sat se rasuceste pe coastele muntelui in timp ce apele rascolite ale Cernei se sparg in vale.

Ne continuam drumul. Urcam in serpentine pe valea paraului Arsasca. Drumul lat si bine balastat  ne da un sentiment de siguranta. La un moment dat, in dreapta se deschide o ramura a vaii prin care zarim, in soare, abrupturile nordice ale Varfului lui Stan. Pe masura ce urcam catre culme, imaginea se schimba dar ne simtim coplesiti de versantul accidentat care este vizibil disnpre sosea. Acesta pare complet inaccesibil dar acest lucru nu ne sperie, stim ca pe undeva pe acolo, pe sus, se strecoara si poteca pe care o vom urma catre creasta alba.

Am ajuns in culme. Largi privelisti ni se deschid inaintea ochilor. Plaiuri inverzite, presarate cu salase, se desfac din buzele Ciucevelor si urca pana la marginea codrilor. Picioare de munte coboara din creasta Godeanului si raman spanzurate deasupra Cernei. Inspre Mehedinti, se disting culmile domoale ale podisului pe care distingem cu destula greutate, satele.

Putem lasa fara frica masina la umbra, intr-o poienita situata imediat langa sosea. Un drum forestier porneste chiar de aici. Dupa 50 m gasim si primul semn de marcaj: banda rosie. Il urmam si dupa ce coboram putin, ocolind obarsia unei vai ce se lasa in stanga, incepem un urcus sustinut, pe un drum de tractor, printre tufe salbatice. Nu dureaza insa mult si intram in padure. Poteca urca mereu, parca din ce in ce mai abrupt. Semnele sunt rare dar ne indreptam direct catre munte si dupa 35-40 minute de la plecare vom iesi din padure. Intram in imparatia calcarului. Mai urcam putin pe grohotis pana pe un platou presarat cu lapiezuri. Acest decor ne va insoti de fapt pana un varf. Putem face un mic popas dupa urcusul destul de obositor, pentru ca mai avem de tras cam 2 ore pana in varf. Privelistea s-a largit simtitor. La picioarele noastre se vede padurea prin care am urcat iar dincolo de ea, soseaua. Drept in fata se deschid zarile catre Muntii Godeanu si Retezatul Mic. Inconfundabil se ridica Creasta Oslei iar mult mai aproape se zareste si varful salbaticei Pietre a Closanilor. In stanga noastra observam intregul versant nordic al Varfului lui Stan, pe buza caruia vom urca. In acest loc dispare si marcajul dar ne putem lipsi de el.

Pornim mai departe. Mai urcam putin apoi trecem intr-o mica dolina, sprijinita spre nord in constructiile complicate de calcar ce marginesc abruptul in acest loc. Zarim aici turnuri, ruine, cetati, zidite de mana maiastra a naturii. Urcam din nou, depasim un alt platou, acoperit cu pietre ascutite, mai mergem putin drept si incepem un nou sector de ascensiune. Nu exista poteca dar catararea pe lespezile de calcar e extrem de incitanta, fara a fi absolut deloc periculoasa. Trebuie sa fim totusi atenti, caci stancile insorite sunt locul preferat al viperelor, destul de numeroase in ultimul timp.

Vom cobora din nou si intram din nou in padure. Pentru putin timp. Aici gasim un minunat loc de popas, umbrit si perfect orizontal. Urmeaza ultimul urcus, pana in varf. Pentru a gasi insa calea cea mai accesibila, coboram cam 50m in stanga si vom urma un soi de poteca ce se strecoara in peretii din fata. De aici mai avem maxim 15 minute pana sus. Poteca se strecoara printre lapiezuri si arbusti catre varf dar ajunsi aici observam ca piscul cel mai inalt e situat cam 100 m mai la sud. Putem ajunge si acolo, coborand o mica sa si trecand prin padure, dar privelistea este identica.

Bine conturata se deseneaza liniar Valea Cernei de la Bobot pana in pasul Jiu-Cerna. Muntii Cernei se observa de la Arjana la Vf. Dobrii, continuati cu Godeanu. Petice de zapada mai acopera ici colo, fundurile caldarilor rasaritene. Cu un binoclu performant vom observa punctuletele albe ale turmelor. Ca o cetate pe varf de munte se vede si Piatra Iorgovanului. In dreapta ei se ridica Oslea. Piatra Closanilor apare din profil, cu abrupturile sale inaccesibile dinspre vest. In vale, vedem satele Godeanu si Obarsia-Closani. Mai in dreapta, zarile se intind catre Gorj si Mehedinti pana departe. Pe vreme senina, dupa vanturi puternice (primavara sau toamna) se zaresc Depresiunea Tg.Jiu, Dealurile Motrului, Valea Motrului si mai aproape, Podisul Mehedinti, in care zarim doua despicaturi: Cosustea si mai la sud, Topolnita. Turul de orizont e inchis de Muntii Mehedinti, Crovul Mare si Varful Pietrele Albe.

Ei, daca am ajuns aici nu ne va parea rau pentru drumul prin soare pe care l-am parcurs. Intoarcerea o vom face pe acelasi traseu. Ne putem intoarce tot prin Valea Cernei dar pentru o tura completa, ar fi mai bine sa coboram pe valea paraului Brebina, catre Baia de Arama, prin satele pitoresti ce se insira de-a lungul acestui stravechi drum pastoral si putem sa urmam din Baia de Arama, la stanga, calea catre Targu Jiu, pe la poalele Muntilor Valcan sau drept inainte, prin Podisul Mehedinti, catre Turnu Severin.

 

Submeniuri



Galerie foto



Newsletter

Va puteti inscrie la newsletterul comun MuntiiMehedinti.ro si Camena.ro pentru a fi la curent cu ultimele programe si actiuni lansate.