Piatra Closani


 

Daca pornim intr-o zi de la Targu-Jiu catre Turnu Severin pe drumul ce strabate depresiunea gorjeana, vom fi insotiti pe cativa zeci de kilometri, inspre miazanoapte de culmile prelungi si nu foarte inalte ale Muntilor Valcan. Pe masura ce ne apropiem de valea Motrului, vom distinge insa cu siguranta un masiv singuratic, ce se deseneaza foarte clar pe conturul mai indepartat si cetos al Muntilor Godeanu. Are forma unei clai alungite, cu pereti priporosi de calcar ce isi arata coltii prin padurea ce o imbraca pana in culmea zimtata. Este Piatra Closanilor, ce a inceput sa devina cunoscuta turistilor de abia cativa ani.

Desi are o inaltime modesta, de-abia 1421m - Piatra Mare a Closanilor si 1163 – Piatra Mica, situata putin mai la sud, se desprinde foarte pregnant in peisajul zonei destul de joase de la poalele sale. De fapt, Piatra este vizibila de pe un teritoriu vast care incepe de la primele dealuri ale Podisului Mehedinti, de langa Dunare, si se termina dincolo de zona colinara a Gorjului, spre Parang.

Probabil prima descriere oarecum turistica a Pietrei o face Constantin D. Ionescu intr-un volum inchinat muntilor, cu titlul « Prin Muntii Mehedintilor » aparut in deceniul 4 al secolului trecut: « Suntem chiar sub Pietrele Closanilor, in punctul de unde infatisarea lor este aidoma cu spinarea unei dromadere. Creasta lor o vom avea pretutindeni sub priviri. Ca un foisor al reliefului. Steag de piatra pe turnul cladariei de stanci. De nicaieri insa, ca din partile astea, nu le vom avea asa de limpezi si mari. Datorita transparentei aerului, par atat de aproape incat crezi ca n-ai da pana la ele decat o fuga buna. Si totusi, pe varfurile lor prapastioase, nu se incumet sa se suie decat vanatorii, cand urmaresc ciutele si ursii ».

Izolarea acestui munte si situarea sa in afara potecilor turistice au facut ca el sa fie putin cunoscut si putin umblat. Cele mai indepartate conace si salase ale Closanilor se situeaza mult sub creasta Pietrei iar ciobanii nu isi poarta turmele asa de sus, pentru ca locurile sunt destul de aspre.

Cu putin antrenament si cu ceva rabdare ne putem insa aventura pe coama Pietrei pe unul din traseele de acces, poate nu cel mai scurt dar cu siguranta mai putin obositor. Vom porni din satul Motru-Sec si vom urca pana in saua dintre cele doua Pietre, iar de acolo catre creasta.

In Motru-Sec putem ajunge din Targu Jiu (DN 67D si apoi drum judetean spre Closani) sau Turnu Severin (prin Motru catre Baia de Arama si apoi acelasi drum judetean ce porneste din localitatea Apa Neagra si urca spre Closani). Dupa 9 km de la Apa Neagra, un indicator ne indreapta spre stanga, pe valea Motrului Sec catre sat, circa 1km. Inainte de biserica cu aproximativ 50-60m, pornim catre munte, pe o poteca ce urca la inceput printre cateva gospodarii si apoi insoteste apa unui paraias. Pentru prima parte a traseului nu este nevoie sa ne aprovizionam cu multa apa pentru ca vom gasi trei izvoare, primele doua in imediata apropiere a satului.

Dupa circa 20 de minute de urcus pe poteca ce se inscrie pe firul unui ogas printre fanete si livezi (in acest interval trecem de doua izvoare deja), ne putem abate putin la dreapta, cativa metri de urcus, pentru a avea o buna belvedere asupra satului Closani. Tot de aici se observa si segmentul sudic al Pietrei, impresionant prin inaltime. Ne continuam drumul pe aceeasi vale, ce face o curba vizibila spre stanga si intram in padure.

Poteca se strecoara cu indemanare printre bolovani si urca pe nesimtite pe firul vaii. Trecem de o poiana si apoi parcurgem un nou segment de padure. Urcusul devine putin mai pronuntat dar fara a fi obositor. Poteca ne poarta din nou pasii printre fanete si conace folosite doar vara de localnicii din Closani si Motru-Sec. Talangile turmelor ne insotesc pe parcursul primei parti a traseului, pana ajungem la ultimul izvor, scobit intr-un trunchi,  dupa 1 ora si jumatate – maxim 2 ore de la plecare.

Valea devine tot mai salbatica iar codrul ceva mai des. Strabatem o ultima poiana inainte de a intra definitiv in padure. Ogasul pe care am urcat a devenit si mai ingust, calcam pe un covor tot mai gros de frunze. Marcajul forestier ne insoteste insa statornic si ne putem ghida dupa el fara frica. Valea se rasuceste la stanga si continua sa urce, ici colo mai pronuntat, fara a pune insa deocamdata probleme. In apropierea seii dintre cele doua Pietre, versantii se mai netezesc si mergem acum drept. Vom stii ca am ajuns in sa cand intalnim un palc des de brazi, de care daca trecem, incepem sa coboram. Timp de la plecare : 2 ore si jumatate.

De aici orientarea devine ceva mai dificila. Incepem sa urcam pe langa palcul de brazi, spre dreapta, deci spre nord. La inceput strabatem niste raristi, in urcus lent, dar panta se inaspreste brusc si incepem o ascensiune destul de obositoare, printre copaci si tufe incalcite, tintind oarecum muchia stancoasa din stanga care incepe sa devina clara. Nu exista o poteca bine conturata, ici colo gasim doar carari folosite probabil de animalele salbatice. In fine, dupa aproximativ 45 de minute, poate si mai bine, iesim in golul alpin si tintim direct catre un varf ce se arata deasupra, pana la care mai facem cel putin 15 minute. Urcusul este ingreunat de plantele agatatoare si jnepenii scunzi care ni se agata de picioare.

Ajunsi pe prima « claie » din cele cateva ce formeaza creasta principala a Pietrei Closanilor, putem sa ne bucuram in voie de privelistea ce ni se desface generoasa la picioare. Fundalul cel mai indepartat este ocupat de panorama larga a Masivului Godeanu, pe care l-am gasit inzapezit la acest sfarsit de aprilie. Nori bulbucati se pravalesc mereu de pe crestele sale mohorate. Spre sud, ceva mai scunzi, se ridica Muntii Cernei, cu varfurile Vlascu Mic si Mare. Muntii Mehedinti sunt reprezentati in primul rand de silueta hotarata a Varfului lui Stan, usor de identificat mai ales daca soarele ii lumineaza abrupturile calcaroase. Chiar sub noi, se intinde Culmea Cernei, aceasta prelungire joasa a Muntilor Mehedinti care face legatura cu primele inaltimi ale Valcanului. Pline de salase si staule si colorate in verdele crud al primaverii, aceste meleaguri pastorite de localnicii din intreg Plaiul Closanilor atrag privirea in mod irezistibil. Tot de pe Piatra observam si valea Motrului Sec pe care urca si un drum forestier.

Inspre sud, peisajul este intregit de Valea Motrului, care in zilele senine devine vizibila pe zeci de kilometri. Satele apar punctiform in vasta depresiune gorjeana iar drumurile – ca niste fire de ata.

Continuam parcurgerea crestei, catre nord – nord-est. Deplasarea este destul de dificila, pantele sunt repezi insa orientarea este facila. Ne apropiem treptat de marile abrupturi apusene ale Pietrei Closanilor, impresionante hauri taiate in carnea alba a calcarelor. Vom urca dupa aproximativ 30 de minute chiar pe fruntea Pietrei, alegand dupa posibilitatile fiecaruia, unul din ogasele repezi, construite pe brane si saritori, ce ne pot scoate la inaltimea maxima. Nu este indicat sa ne apropiem de marginea din stanga !

Odata ajunsi in varf, peisajul se deschide semnificativ si spre nord. Creasta se continua pe o portiune apreciabila, pe la capatul ei existand varianta de coborare spre lacul Valea Mare, de pe Motru. Insa ce ne va atrage privirile va fi cu siguranta imaginea impresionanta a Crestei Oslea si a vecinului sau de peste vale, Piatra Iorgovanului. Zona apuseana a Muntilor Valcan este de asemenea vizibila. Plaiurile de la poalele sale, in zona Tismana – Pestisani – Runcu, se vad ca pe harta. La orizont, sclipind, orasul Targu-Jiu.

Intoarcerea o putem face pe acelasi parcurs si astfel, intr-o singura zi, realizam o drumetie interesanta intr-o zona in care piciorul omului nu a inceput inca sa isi faca simtita prezenta.

Am folosit harta Muntilor Mehedinti aparuta in numarul 37 din revista “Muntii Carpati”, autori Danut Calin si Naziana Mosanu. Articolul despre Piatra Closani aparut in acelasi numar a constituit de altfel si punctul de pornire in realizarea acestei excursii. Nu recomandam aventurarea pe Piatra in conditii de ceata sau ploaie. Daca nu avem harta, putem intreba pe cineva in sat care ne va indruma catre poteca de inceput, folosita de altfel de majoritatea localnicilor.

 

Submeniuri



Galerie foto



Newsletter

Va puteti inscrie la newsletterul comun MuntiiMehedinti.ro si Camena.ro pentru a fi la curent cu ultimele programe si actiuni lansate.