Balta Cerbului


 

Putinele poteci care patrund si traverseaza frumosii si salbaticii Munti ai Mehedintilor se suprapun pe vechile drumuri de picior care legau Oltenia de Banat, folosite mai ales de catre oieri in vremurile vechi dar si pe vechile poteci graniceresti, asa numitele “patraule”, pe care le parcurgeau granicerii austrieci in vremurile imperiale. Acele vremuri si-au pus pregnant amprenta asupra a tot ce este dincolo de Carpati, incepand chiar cu statiunea Baile Herculane ale carei cladiri istorice sunt lasate acum in mod criminal si inexplicabil, in parasire.

Tot din Baile Herculane porneste si traseul nostru de azi. Baile Herculane reprezinta de fapt punctul de pornire catre toate drumetiile Vaii Cernei. Oricare dintre acestea va parcurge poteci umbrite de coroanele pinilor negri, tancuri albe de calcar, intunecimi de nepatruns ale pesterilor din zona sau salbaticia haotica a vegetatiei mediteraneene din portiunea inalta a crestei.

Balta Cerbului este cea mai sudica dintre lantul de poieni “dintre calcare” care se intind intr-un sir aproape continuu spre nord, pana la Beletina. Balta Cerbului este o poiana izolata, intre cleanturile prapastioase ale celor doua varfuri Inalat: Mic si Mare.

Fost-a oare aceasta poiana un loc de adapare pentru animalele salbatice? Patura mlastinoasa de sol pare sa indice asta ca o posibilitate, insa e greu de apreciat daca apa ar rezista mult la suprafata pe structura calcaroasa din zona.

Traseul catre Balta Cerbului este unul din traseele care ofera cele mai interesante privelisti catre Valea Cernei.

Cum ajungem acolo? Pornind din Baile Herculane, depasim centrul statiunii, statuia lui Hercule, hotelul “Roman” si urcam spre “Sapte Izvoare Calde”, pe DN 67D. Dupa ce trecem de aceasta zona aglomerata, patrunzand catre viitoarele mistere, se instapaneste linistea in acest regat al padurilor dese si al crestelor de calcar. Soseaua se rasuceste de cateva ori pe versantul stang al vaii si dupa circa 7 km din Baile Herculane ajungem la Podul Cosiului (sau Cociului), unde incepe poteca de picior marcata cu triunghi albastru ce ne va duce in Balta Cerbului.

In apropierea Podului Cosiului se afla un loc bun pentru parcare. Incepem sa urcam deasupra soselei, intai mai abrupt apoi ceva mai domol. Poteca merge pe la marginea unor fanete si se indreapta direct spre povarnisurile verticale ale Muntelui Cociu. Ne insoteste si marcajul punct galben, care se va indrepta apoi spre Cascada Cociu.

Aceasta, spectaculoasa mai ales prin inaltimea ei si mai putin prin debitul sau, se va zari la putin timp dupa ce potecile se despart. Privind spre dreapta, sus, la limita superioara a crestei vom zari firicelul alb de spuma al caderii de apa ce coboara in cateva trepte catre fundul vaii. Poteca marcata cu punct galben ne duce in circa 40 de minute pana aproape de baza cascadei.

Ne continuam drumul. Urmeaza un sector ceva mai neprietenos, printr-o padure ciudat de rara, cu trunchiuri groase. Primavara si toamna tarziu, privirea strabate pana departe prin aceasta padure pana la poalele Cociului, care domina inspre rasarit acest sector al vaii. Urcam tot mai sustinut si ne strecuram printre cleanturi si copaci. Poteca pare parasita in multe locuri in acest sector, trebuie sa fim din ce in ce mai atenti sa nu pierdem marcajul.

Iesim la un moment dat la lumina. Suntem la mare inaltime deasupra Vaii Cernei. In stanga noastra se vede lacul Prisaca (“Sapte Izvoare Reci”), soseaua ce urca pa Valea Cernei, Muntii Cernei intre Poiana Cicilovete si Vlascu Mare. Bastionul trapezoidal al Pietrei Galbene se distinge clar. In dreapta noastra se ridica turnurile albe de calcar ale Muntilor Mehedinti. Ruptura faliei Cernei este aici vizibila. Abrupturile coboara zeci si zeci de metri. Curajosii pini negri de Banat s-au avantat in aceasta zona pana in cele mai inalte si prapastioase locuri.

Acesta este peisajul care ne va insoti in urmatorul sector de drum. Trecem cateva firicele de apa. Poteca este aici mult mai clara, a devenit mai lata si ne va purta apoi, in urcus destul de bland dar continuu, mereu paralel cu creasta pana la Fantana Mosului, un mic izvor, partial colmatat, din care ne putem reimprospata rezervele de apa.

De la Fantana Mosului, poteca se indeparteaza putin de vale si ne poarta printr-o inseuare, unde se desparte in doua ramuri: cea din dreapta, marcata cu punct albastru, pleaca spre Costesti iar cea din stanga ne poarta mai departe spre Balta Cerbului.

Coboram intr-o valcea si apoi incepem sa urcam, paralel cu firul unei vai slab conturate dar apoi din ce in ce mai inguste si cu versanti abrupti. Suntem pe o alee lata, in continuare prin padure care ne va scoate dupa nici 20 de minute intr-o alta inseuare. Si de aici coboram, apoi ne inscriem pe firul unui alt ogas, ceva mai larg, catre nord-est. In stanga se ridica deja silueta Inalatului Mic. Marcajul triunghi albastru ne-a insotit in tot acest sector.

Razbatem la un moment dat pe o muchie si dam de drumul forestier ce leaga Balta Cerbului de creasta sudica a Muntilor Mehedinti. Aici intalnim si banda rosie. Apucam stanga pe drum si in circa 10 minute vom cobora in poiana.

Balta Cerbului ne apare in toata desfasurarea sa, orientata pe directia nord-vest – sud-est, cu o forma aproximativ ovala. In fata ne apare masiv, si destul de accesibil, Inalatul Mare. Poalele sale, spre poiana, sunt acoperite de o padurice de brad. In stanga, mai scund si mai impadurit, Inalatul Mic. Printre ele, dincolo de Valea Cernei se vad contraforturile Arjanei.

Putem face un mic popas in fata Cantonului forestier. Acesta este pustiu pe timpul iernii. Aici gasim si o masuta cu banci, unde ne putem odihni. Cel mai suparator este insa vantul care mai ales primavara si toamna sufla aici cu putere.

Traseul care ne-a adus pana aici se continua catre Poiana Tesnei. El ocoleste Inalatul Mare pe la rasarit si coboara in Valea Tesnei in apropierea morii.

Tot din Balta Cerbului putem incerca o ascensiune pe Inalatul Mare, pe o poteca foarte slab conturata si asta numai in prima parte. Vom atinge varful in cca 1h.

Intoarcerea o putem face pe acelasi drum pe care am venit sau putem alege sa revenim in Herculane pe drumul forestier care ne va duce dupa 6 km, in zona Coltul Pietrii si dupa inca 2,5 km in Saua “La Susoare” (banda rosie pana aici) din care coboram fara probleme in Poiana Musuroane (triunghi rosu) si apoi pe Valea Jelarau, pe la Izvorul Jelarau si Crucea Alba, pana in statiune (cruce albastra).

 

Submeniuri



Galerie foto



Newsletter

Va puteti inscrie la newsletterul comun MuntiiMehedinti.ro si Camena.ro pentru a fi la curent cu ultimele programe si actiuni lansate.